S-a întâmplat odată ca sămînța unei flori, purtată de vânt, să aterizeze pe o cărare cu pămînt puțin și plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia a început să crească. Floricica a început să se înalțe destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru. fie era strivită o frunză, fie se rupea chiar vârful florii. Micuța plantă încerca iar și iar să scoată la iveală câte o frunzuliță sau un bobocel de floare. Numai că de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful, fie cu roata bicicletei. Până la urmă, biata plăntuță s-a văzut silită să renunțe la dorința de a se mai înălța. S-a hotărât să încerce doar să supraviețuiască rămânând mereu la fel. Însă și acest lucru era greu, pentru că primea prea puțin soare și prea puțină hrană.
Într-o zi, un grădinar a trecut pe acolo și a observat pe cărare mica plantă.
- Ei, nu crești într-un loc prea bun, a spus el. Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poți crește cît mai frumos.
Grădinarul a plecat acasă și s-a întors cu o sapă și o găleată. Apoi s-a apucat să sape, asigurându-se că a prins toate firicelele rădăcinii, fără să le rupă. A luat planta la el în grădină, a găsit un loc cu pământ gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă.
- Acum ești într-un loc mai potrivit, micuță plantă! i-a zis el. Aici vei putea să crești și să te dezvolți așa cum le este dat tuturor celor ca tine. Și pentru că te-ai străduit atât de mult să supraviețuiești, în mod sigur vei crește și vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină.
Mica plăntuță era foarte speriată. Se chinuise să stea în același loc atît de mult timp, încît îi era pur și simplu frică acum, cînd i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total. Grădinarul a băgat de seamă că micuței plante îi era frică, așa că i-a vorbit din nou:
- Avem voie să ne fie frică, dar nu trebuie ca frica să ne oprească să creștem și să ne dezvoltăm! a sfătuit-o el pe mica planta. Ca să ajungi să fii ceea ce poți cu adevărat să fii, trebuie să găsești forța în tine însăți, să te îndrepți și să te deschizi chiar tu către soare. Abia atunci vei reuși să te vezi în adevărata lumină.
Bietei plăntuțe îi era încă frică, dar s-a hotărât să nu scape această ocazie, așa că a căutat și a găsit în ea însăși puterea de a se deschide spre lumină. Foarte curând s-a ivit o frunzuliță, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele și altele. Plăntuța a căpătat încredere și a început să se simtă mai puternică și mai curajoasă. Nu după mult timp s-a acoperit cu o mulțime de flori minunate. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua, extraordinara plantă din grădina sa. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizitatorii îi lăudau frumusețea și își dădea seama ce mult se schimbase și ce mult crescuse.
Doamna Camelia David e mama a doi copii cu autism, un om deosebit care gaseste de ani buni, in fiecare zi resurse inimaginabile de a face fata unor situatii in care multi dintre noi am fi descurajati:
Recomandam din tot sufletul urmatorul articol:
http://david.gamara.ro/en/2012/10/30/lectii-de-supravietuire-autism-channel-2/
Mama unui copil a fost plecata in week-end. Bunica era mirata ca baiatul nu a intrebat "cand vine mami, cand vine mami?", au vorbit relaxati la telefon, fara suferinte de separare. Pentru ca mama nu l-a amenintat niciodata ca "daca nu e cuminte, pleaca", pentru ca nu l-a pacalit niciodata, pentru ca si-a manifestat din plin afectiunea.
Asta inseamna atasament sanatos.
Discutia copilului cu bunica:
- Cat de mult o iubesti tu pe mami?
- Mult, mult, mult, uite atat de mult!
- Dar de ce o iubesti asa de mult?
- Pentru ca ma iubeste mult de tot, imi da mancare, are grija de mine!
Raspuns de copil caruia nu i s-a spus niciodata ca TREBUIE sau DE CE TREBUIE sa iubeasca pe cineva.
Mama se mira putin ca pe ea o iubeste cel mai mult, desi ea e adultul cel mai exigent din viata copilului. El SIMTE si STIE ca maica-sa il iubeste si cand il cearta si ca raportul manifestare a afectiunii / respectarea regulilor e clar in favoarea afectiunii.
Asta inseamna atasament sanatos.
Abuzul emotional asupra copilului este un comportament comis intentionat, de un adult lipsit de caldura afectiva, care jigneste, batjocoreste, ironizeaza, devalorizeaza, nedreptateste sau umileste verbal copilul, in momente semnificative sau repetat, afectandu-i, in acest fel, dezvoltarea si echilibrul emotional.
Abuzul emotional reprezinta:
- respingerea copilului fie prin intruziunea emotionala, fie prin ignorarea emotiilor pozitive sau negative
- “calirea” prin reguli stricte, fara drept de negociere
- infricosarea copilului prin izolare, inchizandu-l in spatii intunecoase, facandu-l sa astepte cu incordare, dezamagindu-l, mintindu-l, blamandu-l
- amenintarea cu abandonul
- abordarea copilului cu atitudini inconsecvente pentru acelasi tip de greseli
- comunicare intr-o maniera neclara, ambivalenta, prea incarcata sau insensibila
- atitudinea autoritara, dominatoare
- ingrijirea si controlul excesiv sau discontinuu, care sufoca independenta copilului
- supunerea la practici bizare – magice sau pseudoreligioase.
Semnele abuzului emotional
Trairi emotionale:
- stima redusa de sine,timiditate, sentimente de vinovatie, interiorizare, neincredere, ostilitate, nefericire, anxietate, dezvoltarea unui nucleu de manifestari nevrotice, depresive sau obsesive, tendinte autoagresive sau heteroagresive.
Comportament social:
- conduce la esec permanent (care-i confirma copilului incapacitateasi sentimentul de nonvaloare)
- manifestari agresive, iritabile, atitudini masochiste, inhibitie sociala, dificultati de adaptare (refuzul gradinitei sau fobie scolara) si dificultati de comunicare.
- copilul abuzat emotional nu stie sa se joace, sa se exprime prin joc.
Consecinte ale abuzului emotional
In plan emotional:
- intarzie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizarii emotionale si a capacitatii empatice.
In plan social:
- fuga de acasa, acte antisociale, dificultati de adaptare durabile repetate intr-un mediu nou (familie adoptiva, gradinita, scoala)
- lipsa de initiativa, de creativitate, de autonomie, anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la varsta adulta
Articolul complet aici
1. AMENINTARILE: "Fa asa, daca nu..."
2. A DA ORDINE
3. CRITICA: "Nu muncesti destul!", "Te lamentezi tot timpul!"
4. INSULTA: "Ce te poti astepta de la un birocrat?"
5. DIRIJAREA: "Ar trebui sa fii .../ n-ar trebui sa fii..."
6. INTEROGAREA: "Unde ai fost? Ce-ai facut? Cat a costat? De ce ai intarziat?..."
7. LAUDA IN SCOPUL MANIPULARII: "Esti asa de talentat...nu-mi faci si mie eseul?"
8. DIAGNOSTICAREA MOTIVELOR / CAUZELOR: "Esti foarte posesiv", "Intotdeauna ai avut probleme cu gestionarea timpului."
9. SFAT NECERUT
10. PERSUASIUNE PRIN APEL LA LOGICA: "Nu ai niciun motiv de ingrijorare"
11. SCHIMBAREA SUBIECTULUI: "E interesant ce spui..am vazut aseara un film nostim"
12. PUNEREA IN PRIM PLAN A PROPRIEI PERSOANE: "Am avut un groaznic accident de masina"- "Sa ma fi vazut pe mine ce accident am avut!"
13. REFUZUL DE A ACCEPTA PROBLEMA: "Nu avem ce discuta, eu nu vad nicio problema aici"
14. INCURAJAREA PRIN NEGAREA EXISTENTEI PROBLEMEI: "Nu fi nervos", "Nu te teme", "Va fi bine", "Arati splendid"
H. Cornelius - "Stiinta rezolvarii conflictelor"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
