Manuela Vieru - CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE CLINICA SI LOGOPEDIE

“M-CHAT”   este conceput pentru detectarea precoce a riscului prezentei unei tulburări din spectrul autist, pentru copii intre 16 si 30 de luni (Robins, Fein, Barton & Green – 2001).
Părinţii pot completa chestionarul, interpretarea lui se face de catre medic.

Chestionarul semnaleaza riscul, NU pune diagnosticul !

Instructiuni :

Raspundeti obiectiv la urmatoarele intrebari legate de comportamentul obisnuit al copilului dumneavoastră. Dacă unele manifestari sunt rare sau nu sunteti sigur de prezenta lor, răspundeţi ca si cand aceastea nu apar deloc.

S-a întâmplat odată ca sămînța unei flori, purtată de vânt, să aterizeze pe o cărare cu pămînt puțin și plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia a început să crească. Floricica a început să se înalțe destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru. fie era strivită o frunză, fie se rupea chiar vârful florii. Micuța plantă încerca iar și iar să scoată la iveală câte o frunzuliță sau un bobocel de floare. Numai că de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful, fie cu roata bicicletei. Până la urmă, biata plăntuță s-a văzut silită să renunțe la dorința de a se mai înălța. S-a hotărât să încerce doar să supraviețuiască rămânând mereu la fel. Însă și acest lucru era greu, pentru că primea prea puțin soare și prea puțină hrană.

Într-o zi, un grădinar a trecut pe acolo și a observat pe cărare mica plantă. 

- Ei, nu crești într-un loc prea bun, a spus el. Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poți crește cît mai frumos.

Grădinarul a plecat acasă și s-a întors cu o sapă și o găleată. Apoi s-a apucat să sape, asigurându-se că a prins toate firicelele rădăcinii, fără să le rupă. A luat planta la el în grădină, a găsit un loc cu pământ gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă.

- Acum ești într-un loc mai potrivit, micuță plantă! i-a zis el. Aici vei putea să crești și să te dezvolți așa cum le este dat tuturor celor ca tine. Și pentru că te-ai străduit atât de mult să supraviețuiești, în mod sigur vei crește și vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină.

Mica plăntuță era foarte speriată. Se chinuise să stea în același loc atît de mult timp, încît îi era pur și simplu frică acum, cînd i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total. Grădinarul a băgat de seamă că micuței plante îi era frică, așa că i-a vorbit din nou:

- Avem voie să ne fie frică, dar nu trebuie ca frica să ne oprească să creștem și să ne dezvoltăm! a sfătuit-o el pe mica planta. Ca să ajungi să fii ceea ce poți cu adevărat să fii, trebuie să găsești forța în tine însăți, să te îndrepți și să te deschizi chiar tu către soare. Abia atunci vei reuși să te vezi în adevărata lumină.

Bietei plăntuțe îi era încă frică, dar s-a hotărât să nu scape această ocazie, așa că a căutat și a găsit în ea însăși puterea de a se deschide spre lumină. Foarte curând s-a ivit o frunzuliță, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele și altele. Plăntuța a căpătat încredere și a început să se simtă mai puternică și mai curajoasă. Nu după mult timp s-a acoperit cu o mulțime de flori minunate. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua, extraordinara plantă din grădina sa. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizitatorii îi lăudau frumusețea și își dădea seama ce mult se schimbase și ce mult crescuse.