Probabil ati aflat ca ultima versiune a DSM isi propune sa reuneasca sindromul Asperger, tulburarea pervaziva de dezvoltare fara alta specificatie si alte tulburari din spectrul autist intr-o singura categorie de diagnostic: Tulburari din spectrul autist.
Parintii persoanelor cu autism sever afectate au criticat aceasta miscare, spunand ca ii va face aproape invizibili pe autistii sever afectati, care au deficienta mintala asociata.
Acum 30 de ani, cea mai mare parte a copiilor diagnosticati cu autism aveau si deficienta mintala. Astazi, majoritatea copiilor diagnosticati cu autism nu are deficienta mintala. Asta nu pentru ca numarul copiilor cu deficienta mintala a scazut, ci pentru ca diagnosticul de autism se aplica unei categorii mai mari de populatie.
Ca sa intelegem acest lucru, trebuie doar sa analizam cum sunt interpretate definitiile si criteriile de diagnostic. De exemplu, in urma cu cativa ani "dificultati substantiale de comunicare" era inteles ca "incapabil sa poarte o conversatie" Astazi, poate fi inteles doar ca "are dificultati in a interpreta limbajul corpului si mesajele non-verbale" Or, o persoana care nu poate sustine o conversatie normala se prezinta total diferit de o persoana care are un nivel verbal bun, dar nu intelege indicii sociali si expresiile faciale.
Totusi, aceasta este realitatea spectrului autist, asa cum este el inteles astazi.
Deoarece autistii inalt functionali, care pot vorbi despre ei insisi sunt mult mai vizibili si mai mediatizati, acest lucru a modificat perceptia publica despre autism, multi asimiland tulburarea cu ideea de "geniu", "excentric", ceea ce este fals.
In acelasi timp, numarul persoaneloc cu autism sever afectate, cu deficienta mintala asociata ramane constant. Aceste persoane nu pot vorbi despre ele insele, sunt departe de ochii publicului, aproape invizibili.
Cand cei care vorbesc despre autism pun accentul pe drepturi si legi, nevoia de terapii, tratament si servicii ramane in planul doi.
Drepturile si egalitatea sunt idealuri marete, dar nu remediaza dizabilitatea. Persoanele cu autism nu sunt persoane egale luptand pentru drepturi egale. Sunt persoane dezavantajate luptand pentru remedierea deficientei lor si pentru oportunitatea de a fi tratate onest de societate.
Caracteristicile creierului autist pot fi, intradevar o componenta a geniului creativ, dar cel mai adesea contribuie la o dizabilitate semnificativa.
Trebuie sa echilibram propria dorinta de a "gandi pozitiv despre potentialul persoanelor cu autism" cu nevoia de a informa publicul despre realitatea curenta si nevoia acuta de servicii.
Spectrul autist include un numar mare de persoane care nu are nicio sansa de a fi angajate. Asta este o tragedie. Si nu pentru ca sunt discriminate, ci pentru ca prezinta o dizabilitate. Din cauze pe care nu le intelegem si care are manifestari pe care nu stim cum sa le rezolvam.
Articolul original aici
