1. Fii calm!
2. Fii afectuos!
3. Fii rabdator!
4. Fii mandru!
5. Fii onest!
6. Fii ferm!
7. Fii tu insuti!
8. Fii intai parinte si apoi prieten!
9. Fii respectuos!
10.Fii prezent!
Puteti citi articolul original aici.
Un articol despre importanta faptului de a informa persoanele cu care veniti in contact despre dificultatile copilului dumneavoastra puteti citi aici
1. Timpul dumneavoastra
Oferiti-va sa aveti grija de copilul cu autism, astfel incat parintii sa poata face cateva cumparaturi sau sa se poata bucura de un pranz linistit. Sarbatorile sunt stresante pentru toata lumea. Imaginati-va ca aveti un copil hipersensibil la lumini, sunete, oameni si locuri. Poate fi aproape imposibil sa duci copilul intr-un mall aglomerat. Disponibilitatea dumneavoastra e unul din cele mai bune daruri pe care le puteti oferi familiei.
2. Ajutorul
Daca sunteti intr-un magazin si vedeti un parinte cu un copil care trece prin niste momente dificile, intrebati-l daca il puteti ajuta. Chiar daca va refuza, gestul in sine il va face pe parinte sa se simta mai putin stresat si jenat.
3. Locul dumneavoastra la rand
Daca sunteti in fata si vedeti un parinte cu un copil cu autism in spatele dvs, oferiti-i locul. Desigur ca va grabiti, dar poate fi foarte dificil pentru un copil sa astepte la rand. Generozitatea dvs. poate ajuta enorm acea familie.
4. O invitatie
Invitati familia sa ia masa cu dumneavoastra. Bineinteles stiti ca pustiul lor face crize de furie, mananca cu degetele si nu poate sta foarte mult asezat pe scaun. Dar nu stiti cat de mult ar putea insemna invitatia dvs. pentru familie. Familiile care au un copil cu autism se pot simti foarte singure de sarbatori. Nimeni nu vrea sa-si devasteze casa. Dar asumati-va riscul, macar o data. Chiar daca familia va refuza, simplul fapt ca i-ati invitat e un cadou.
5. Un pranz
Le puteti aduce un pranz sau un film si niste popcorn acasa. Astfel, familia poate petrece timp impreuna, fara a fi nevoita sa iasa in aglomeratie.
6. Un dar simbolic
Intrebati-i ce anume il intereseaza pe copil. Pare simplu, nu? Nu e intotdeauna asa, deoarece copiii cu autism de obicei nu sunt interesati de lucrurile de care sunt interesati ceilalti copii. O alta idee e aceea de a va aduna mai multi prieteni si de a contribui impreuna la plata unui curs pe care copilul si/ sau parintii lui si-ar dori sa il urmeze dar nu isi permit.
7. Suportul dumneavoastra neconditionat este cel mai de pret dar pe care il puteti oferi unei familii.
Articolul original aici
Unui copil cu autism îi este frică de nou, explică puştiul. Plânge, ţipă, face în toate felurile când se confruntă cu ceva ce nu face parte din rutina lui. "Dar trebuie să fii ferm, să nu cedezi. Se spune că ABA este o terapie severă, pentru că nu îl laşi pe copil până nu răspunde. Dar ABA nu este un balaur. Terapia trebuie să fie intensă pentru ca el (copilul) să descopere. Nu trebuie să renunţi. E ca şi cum ai duce un copil cu probleme de sănătate la spital. Dacă el nu vrea să stea, ce faci, îl laşi afară?"
Card informativ de inmanat celor din jur, atunci cand sunteti cu copilul, adolescentul, tanarul cu autism in comunitate si apare o situatie dificila: criza de furie, comportament problematic, s.a. Cardul va poate ajuta sa nu dati explicatii in acele momente dificile.
1. Urmariti momentul in care copilul incepe sa gangureasca. Acest comportament apare, de obicei la varsta de 5 luni.
2. Monitorizati contactul vizual: intre 6 si 9 luni de obicei copiii incep sa zambeasca si sa raspunda la atentia acordata de parinti. In general, copiii cu autism evita contactul vizual.
3. Atunci cand copilul produce un sunet, produce-ti si dvs. un sunet si observati daca va raspunde. De obicei copiii cu autism nu participa la aceasta interactiune, nici la jocul "cucu-bau".
4. Observati daca va raspunde la nume. De obicei copiii fac asta in jurul varstei de 10 luni.De obicei copiii cu autism ignora persoanele care incearca sa le atraga atentia si nu solicita atentia adultilor. Daca copilul va ignora atunci cand il strigati, e recomandat sa-i faceti un test de auz.
5. Observati comportamentul in jurul varstei de 1 an. La aceasta varsta, majoritatea copiilor arata cu degetul, fac pa, indica obiecte uzuale si incearca sa vorbeasca.
6. Observa sensibilitatea copilului la sunete si atingere. De obicei, copiii cu autism sunt hipersensibili la zgomote si nu le place sa fie atinsi sau mangaiati. Totusi, cateodata nu reactioneaza la durere, nu au simtul pericolului.
7. Observati concentrarea atentiei. Au tendinta de a se focaliza asupra unui obiect sau a unei parti a unui obiect, ignorand persoanele din jur, chiar si copiii de aceeasi varsta.
8. Observati daca sunt prezente miscari repetitive asociate cu autismul: fluturatul mainilor, invartitul, leganatul inainte si inapoi.
9. Observati cat de mult insista sa faca lucrurile asa cum sunt obisnuiti. Copiii cu autism manifesta o rezistenta puternica la schimbarea rutinelor.
10. Observati vocabularul copiilor. La 1 an si jumatate un copil spune de obicei 12 cuvinte iar la 2 ani formeaza propozitii din 2 cuvinte.
11. Unii copii cu autism par sa se dezvolte normal pana la 18-24 de luni, dupa care limbajul si dezvoltarea se opresc sau regreseaza. Consultati medicul pediatru daca observati un regres sau daca manifesta vreunul din comportamentele prezentate anterior.
Un articol care prezinta "povesti" ale unor copii cu autism:
"Eu vreau, în relaţia cu copilul meu, să ne întâlnim undeva la mijloc. Nici să-l aduc în lumea mea, dar nici să intru în lumea lui. Încerc să ne întâlnim la mijloc, la uşă, cum ar veni"
Raportul beneficiu-risc este defavorabil in cazul medicamentelor ce apartin clasei de vasodilatatoare periferice continand extracte de Ginkgo biloba.
Este concluzia Agentiei franceze de securitatea sanitara a produselor de sanatate (AFSSapS).
Medicamentele Tanakan, Tramisal, Vitalogink, Ginkogink, Ginkgo Biograran, Ginkmongo au facut obiectul unei reevaluarii in privinta indicatiilor in oftalmologie, ORL, cardiologie si neurologie. Eficienta acestor medicamente a fost considerata insuficienta in toate aceste recomandari, explica AFSSaPs.
Un studiu publicat in revista American Medical Association demonstra, inca din 2008, absenta totala de efect in bolile neurologioce, respectiv in cazul scaderii capacitatii de memorare si al declinului cognitiv.
Informatii preluate din ziarul Jurnalul National
Sa vorbesti despre autism unei persoane cu autism este ca si cum ai explica unui orb ce reprezinta lipsa luminii prin intermediul desenelor si al fotografiilor.
Persoanele cu autism sunt foarte sensibile la critici si remarci negative.Nu pentru ca nu vor sa le inteleaga, ci pentru ca nu reusesc sa se detaseze si sa se apere din punct de vedere emotional, asa cum o putem face noi. Pentru ele, criticile vin precum un trasnet intr-o zi senina.
Totusi, nu este nevoie sa ascunzi adevarul. Nu are sens sa spui ca aceste persoane sunt capabile sa indeplineasca o anumita sarcina, atunci cand ele nu o pot face.Intampina deja suficiente dificultati in a se intelege pe sine. Nu trebuie sa le complicam viata proiectandu-le o imagine gresita despre ele si despre capacitatile lor. Inainte de orice, trebuie sa fim onesti. Datorita stilului lor de gandire logic,persoanele cu autism acorda multa importanta acestui lucru.
....si mai ales sa aveti umor! Oricine ar transmite informatiii despre autism vorbind precum un angajat de la pompele funebre, nu se poate astepta la o reactie pozitiva.
Aceste persoane se incurca in termenii abstracti si sunt coplesite de emotii din cauza faptului ca nu reusesc sa faca diferenta intre a vorbi despre sentimente si a fi cuprins de sentimente.
In timpul conversatiilor despre autism este foarte important sa se vorbeasca, in primul rand despre actiuni concrete si apoi despre sentimente.
Peter Vermeulen - Eu sunt special
Din punctul de vedere al autistului, propriile sale idei nu sunt niciodata ciudate,deformate, false. De fapt, adevarul absolut nu exista, fiecare are propriul adevar.
Auzim, din ce in ce mai des, ca exista doua conceptii in lume, una a autistilor si alta a normalitatii si ca cele doua grupuri au dreptul la propriul lor adevar. Si mai aflam ca autistii nu sunt deranjati de emotii in luarea unei decizii si ca, in consecinta, ei au o privire mai obiectiva asupra realitatii.
Desi acest lucru se intampla, fara indoiala, in numeroase situatii, noi credem totusi ca este justificat sa incercam sa facem un autist sa-si schimbe parerea in anumite circumstante.
Mai exact, aici ne referim la situatiile in care autistul sau persoanele din anturajul sau sunt blocate sau incurcate de ideile si opiniile persoanei in cauza. Acelasi lucru il putem face si atunci cand ideile autistului sunt ireale. Adevarul nu exista, realitatea exista. Fiecare poate avea propria parere asupra modului in care se simte cel mai confortabil cand conduce, dar daca intr-adevar o luati brusc la stanga, fara sa va asigurati, va veti lovi rapid de realitate, materializata intr-o masina de care va puteti ciocni. In situatiile in care autistul sau anturajul sau se fixeaza pe anumite opinii, in situatiile in care anumite idei impiedica sau ameninta gandirea unei persoane, ca si in cazul in care opiniile unei persoane sunt contrare realitatii, trebuie sa se permita intrarea in actiune corectiva.
Peter Vermeulen
"Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi oameni. Sub anumite aspecte, eu sunt foarte prost echipat pentru a putea supravieţui în această lume, precum un extraterestru eşuat fără un manual de orientare... Recunoaşteţi faptul că suntem în mod egal străini unii faţă de ceilalţi, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă a felului vostru de a fi." Jim Sinclair (persoană cu autism)
“Un copil cu autism nu se remarca prin faptul ca nu stie culorile, sau pentru ca nu spune poezii. El se remarca prin faptul ca sta singur si nu e atras de copii sau de jucarii, tipa, musca, invarte obiecte, nu vorbeste, nu raspunde la cerinte etc. Iar aceste comportamente devin prioritare in terapie – nu culorile sau poeziile. Nu ne dorim sa avem savanti autisti, mai degraba ne dorim copii care prin terapie sa arate si sa se poarte din ce in ce mai putin autist. ” Psiholog Daniela Martinescu
un material despre adultii autisti:
http://main.romania-actualitati.ro/soarta_autistilor_adulti-25912
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
