Puteti citi articolul aici:
http://www.despresuflet.ro/forum/autism-f55/shadow-notiuni-introductive-t2247.html#.UBekR9OwliM.facebook
Puteti citi articolul aici:
http://www.despresuflet.ro/forum/autism-f55/shadow-notiuni-introductive-t2247.html#.UBekR9OwliM.facebook
Dintre problemele de dezvoltare pe care le are un copil, vorbirea si intelegerea limbajului sunt printre cele mai usor de observat de catre parinti si, totodata, printre cele mai deranjante. Mai jos sunt enumerate cele mai importante achizitii legate de limbaj pe care trebuie sa le aiba un copil pana la varsta scolara.
Principala modalitate prin care un copil mic invata este jocul – o activitate placuta, motivanta in sine, care se asociaza cu bucurie.
Un copil cu intarziere in dezvoltarea limbajului are nevoie de multe repetitii pentru a-si dezvolta limbajul verbal si, inca o data, are nevoie sa-si dea seama ca vorbitul este mijlocul principal prin care el poate obtine ce-si doreste.
In continuare, vom oferi cateva sugestii despre cum sa stimulati vorbirea copilului in timpul jocului.
Intre unu si 2 ani, copiii isi dezvolta in mod obisnuit ritmul si sunetele vorbirii. De aceea, este foarte important sa-l stimulati sa emita sunete cat mai diverse in orice situatie, chiar daca ele nu au un inteles anume.
Puteti face acest lucru imitand ceea ce spune copilul cu intonatii diferite, sub forma de joc („ba-ba-bam”, „ma-ma-muuu” sau „mama vino, vino, vino” – pe un anumit ritm). Astfel, copilul invata sa faca diferente intre sunetele pe care le aude in jur si, drept urmare, sa le articuleze mai bine. Profitati de orice situatie sau jucarie de care este interesat copilul pentru a-l atrage sa emita sunete.
Repetati de multe ori pe zi jocurile daca aveti un copil care nu vocalizeaza. Sau, jucati-va in fata oglinzii si puneti-i manuta pe fata dumneavoastra pentru ca el sa simta vibratiile buzelor, ale obrajilor, ale gatului atunci cand vorbim. Puneti-i apoi manuta pe fata lui si faceti aceleasi sunete – probabil copilul va vrea sa vada daca si la el se simte la fel si va avea tendinta sa incerce. Incercati sa faceti din asemenea activitati un moment placut pentru copil pentru ca lui sa-i fie drag sa spuna ceva.
Daca nu-i place niciun obiect in mod deosebit, folositi-va de jocuri fizice (gadilaturi, sarituri, rostogoliri etc.) si asociati un joc cu un cuvant anume (spuneti „hopa” de fiecare data cand il aruncati in sus). Asteptati sa faca un gest sau sa verbalizeze ceva inainte sa faceti din nou „hopa” (asa, copilul va invata ca pentru a se mai juca, trebuie sa ceara, sa comunice ca vrea jocul).
Este esential ca limbajul sa fie un mijloc util pentru copii de a spune ce-si doresc sau ce le trebuie, adica sa fie functional. Atunci cand el arata ca vrea sa fie luat in brate, puneti-l sa spuna ceva inainte de a-l ridica (poate sa fie un simplu „aaaa” sau „sus”), in ciuda faptului ca ati inteles din gesturi ce-si doreste. Asociati toate cererile, toate gesturile sau expresiile faciale cu anumite sunete/ cuvinte.
Incepand cu 2 ani, ar trebui sa combine doua cuvinte in joc, pentru a exprima ceva cu sens („pusa papa”, „mama nani”). Faceti diferite actiuni cu jucariile preferate ale copilului si puneti-l sa imite ce spuneti („cubul cadeee!”). Dati-i lui obiectele si ajutati-l sa faca la fel, incurajandu-l sa si spuna. Nu conteaza ca nu pronunta corect cuvintele.
In aceasta etapa este mai important sa-si extinda vocabularul activ (cuvintele pe care le foloseste contextual), decat sa articuleze corect cuvinte. Cantati-i de fiecare data cand aveti ocazia si faceti rime despre jucarii. La aceasta varsta sunt indragite si cantecelele insotite de gesturi (cum ar fi „Ala-bala portocala” sau „Pic, pic, pic”).
Intre 3 si 4 ani, copiii folosesc limbajul pentru a negocia cu cei de-o seama si cu adultii. De asemenea, este perioada in care ei pun foarte multe intrebari despre tot ce vad in jur. Tocmai de aceea, este esential sa-l duceti pe copil in locuri cat mai diverse si sa-i aratati cum se desfasoara activitatile de zi cu zi (cum face mama mancare, cum spala rufe, cum se joaca fotbal, cum functioneaza escavatorul etc.). Incurajati-l sa spuna cate ceva despre ceea ce vede.
Daca pune intrebari, fiti rabdatori si raspundeti-i facand comparatii cu desenele/povestile pe care le urmareste. Daca copilul nu manifesta interes pentru locuri sau activitati noi, expuneti-l oricum si vorbiti-i ca si oricarui alt copil. Mai mult, repetati in joc ceea ce el vede zilnic. Jucati-va cu el de-a bucataria, de-a maturatul, de-a doctorul, de-a gradinita, de-a magazinul etc. si faceti asa incat aceste activitati sa para distractive.
Puneti-i cat mai multe intrebari deschise ( intrebari prin care nu se raspunde cu „da/nu”) pentru ca el sa gaseasca singur un raspuns potrivit („Ce animal ti-a placut la zoo?” in loc de „Ti-a placut tigrul?”), chiar daca dumneavostra stiti deja ce va raspunde.
Un joc amuzant prin care copilul poate fi stimulat sa formuleze cereri este jocul „de-a regina/regele” in care copilul trebuie sa dea comenzi slujitorilor, regula de baza fiind ca n-are voie sa dea aceeasi comanda de 2 ori: asezati regina/regele pe un scaun inalt si puneti mai multe obiecte/jucarii preferate in camera; slujitorul intra in camera, face plecaciune si asculta porunca. In acest fel, copilul exerseaza cererile si isi imbogateste vocabularul activ. In functie de nivelul la care se afla, il puneti sa porunceasca printr-un singur cuvant („pufuleti”) , prin doua cuvinte („Adu-mi pufuleti”) sau prin propozitii/fraze mai complexe („Adu-mi, te rog, evantaiul si fa-mi vant! ”, „Vreau marul verde, nu pe cel rosu!”).
Dupa varsta de 4 ani, copiii continua sa elaboreze scenariile de joc, sa inventeze activitati sau reguli de joc fara sa fie nevoie de idei din partea adultului. Un mijloc bun de a-l ajuta pe copil sa inventeze il constituie activitatile de tip „Completeaza mai departe...”. Daca ii plac povestile, ii puteti cere sa ghiceasca sfarsitul povestii sau, daca nu este multumit de final, sa-i dea el altul. Intrebati-l despre personajele preferate si rugati-l sa le interpreteze altfel. In functie de nivelul lui de dezvoltare, il veti ajuta sa gaseasca noi actiuni pe care le poate face personajul ales.
Desi nu am discutat aici despre jocurile de grup, ele motiveaza mult copiii sa comunice. Intr-un joc de grup, puneti copilul sa repete regulile jocului si sa-i sanctioneze pe cei care nu le respecta („Tu trebuie sa stai o tura!”). Jocurile de grup se pot desfasura static, intr-un cerc (de exemplu, „Nu te supara frate!”, „Piticot”) sau dinamic, copiii trebuind sa faca diferite miscari (de pilda, „Salata de fructe”).
Daca sunt sectiuni ale articolului care v-au fost utile, daca doriti sa detaliem anumite recomandari sau daca nu stiti ce jocuri sa alegeti pentru copii, va rugam sa ne scrieti!
Bibliografie
Macintyre, C. (2010). Play for Children with Special Needs. Taylor & Francis Group, London.
The National Institute for Play:http://www.nifplay.org/states_play.html
Psiholog Claudia Draganescu, Asociatia Covorasul Fermecat
Succesul terapiei logopedice depinde esential de implicarea parintilor.
Rolul parintelui in terapia logopedica incepe inca dinainte ca micutul sa ajunga intr-un
cabinet logopedic deoarece parintele trebuie sa isi pregateasca copilul pentru ceea ce
urmeaza sa se intample. El va trebui sa ii explice ca va cunoaste pe cineva care ii va arata
niste trucuri si impreuna vor forma o echipa iar in final el va putea sa exprime tot ce doreste
si va fi inteles de ceilalti. Copii care stiu pentru ce vin la logoped sunt mai interesati de ceea
ce se intampla, mai ales daca, cu ajutorul imaginatiei si rabdarii, mama sau tata le creeaza
un interes pentru terapia logopedica. Pe aceasta baza logopedul ca crea o relatie si il va
motiva pe copil in vederea depasirii dificultatilor avute.
Ulterior, repetarea exercitiilor puse la dispozitie de logoped este importanta. Ideal este ca
parintele care sta cu copilul sa repete cuvintele si exercitiile recomandate in fiecare zi chiar si
10 minute. Foarte importanta in acest caz este atitudinea parintelui. Ea trebuie sa fie calma,
naturala, plina de intelegere si in acelasi timp ferma. In unele cazuri parintele considera
dificultatile copilului un mare esec personal, dezvolta o serie de frustrari profunde pe care
inconstient le transfera copilului care ulterior refuza sa vorbeasca, se retrage in sine, nu mai
are incredere in el. Intotdeauna logopedul va urmarii pe langa tehnicile de corectare a
vorbirii si dezvoltarea unei atitudini pozitive la copil in ceea ce priveste vorbirea.
parintele care sta cu copilul sa repete cuvintele si exercitiile recomandate in fiecare zi chiar si
10 minute. Foarte importanta in acest caz este atitudinea parintelui. Ea trebuie sa fie calma,
naturala, plina de intelegere si in acelasi timp ferma. In unele cazuri parintele considera
dificultatile copilului un mare esec personal, dezvolta o serie de frustrari profunde pe care
inconstient le transfera copilului care ulterior refuza sa vorbeasca, se retrage in sine, nu mai
are incredere in el. Intotdeauna logopedul va urmarii pe langa tehnicile de corectare a
vorbirii si dezvoltarea unei atitudini pozitive la copil in ceea ce priveste vorbirea.
La final, cand terapia logopedica si-a atins scopul specialistul si parintele con-lucreaza pentru
a incheia activitatea si a mentine acelasi interes pentru vorbirea corecta la copil. Daca se se
intampla, ca dupa incheierea relatiilor copilului cu logopedul, acesta sa faca mici greseli
parintele cu intelegere si rabdare ii va aminti de ceea ce a invatat.
a incheia activitatea si a mentine acelasi interes pentru vorbirea corecta la copil. Daca se se
intampla, ca dupa incheierea relatiilor copilului cu logopedul, acesta sa faca mici greseli
parintele cu intelegere si rabdare ii va aminti de ceea ce a invatat.
Dragi parinti nu uitati ca voi sunteti principalii terapeuti, eroi si mentori ai copiilor
dumneavoastra! Noi, specialistii, suntem ajutoare in situatii de necesitate.
dumneavoastra! Noi, specialistii, suntem ajutoare in situatii de necesitate.
Logoped Georgiana Oprea, Asociatia “Covorasul Fermecat”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
