"Îmi este milă de dascălii care luptă pentru onoarea pierdută a meseriei lor. Profesoratul nu este un rol de strălucire scenică, ci una de servitor social, de modest partener în destinele copiilor lui. Nu este nevoie ca societatea să le restituie respectul cuvenit – asta e o lozincă. Ce înalță și onorează un dascăl este exact umbra în care știe să se așeze, doza de umilință și simplitate pe care și le asumă.
De aici vine puterea de a-i inspira și ajuta pe alții, nu din gălăgia propriilor titluri și zornăiala impresionantă a așa-zișilor ani de experiență. Un dascăl care nu își cunoaște locul va stinge spiritul în copiii lui: își va revărsa pretențiile și stridența personalității lui peste visele, ambițiile și vocea fiecărui copil. De fapt, nici nu le va lăsa să se nască.
(...)
Lauda se face pe efort; orice răspuns trebuie validat, recunoscut și construit. Nota 10 nu există, ci doar imaginea succesului, așa cum o concepem împreună și către care ne îndreptăm, cuantificându-ne uneori, efortul. Nota nu este nici motivație, nici constrângere. Este un accesoriu la tot echipamentul care ne ajută să ne cățărăm pe munte. Un fel de busolă, nu singura, și, în niciun caz suficientă să ne judecăm copiii. (...)
Un copil poate să învețe bine dar să nu fie deloc bine pe dinăuntru."
Oana Moraru
