Din punctul de vedere al autistului, propriile sale idei nu sunt niciodata ciudate,deformate, false. De fapt, adevarul absolut nu exista, fiecare are propriul adevar.
Auzim, din ce in ce mai des, ca exista doua conceptii in lume, una a autistilor si alta a normalitatii si ca cele doua grupuri au dreptul la propriul lor adevar. Si mai aflam ca autistii nu sunt deranjati de emotii in luarea unei decizii si ca, in consecinta, ei au o privire mai obiectiva asupra realitatii.
Desi acest lucru se intampla, fara indoiala, in numeroase situatii, noi credem totusi ca este justificat sa incercam sa facem un autist sa-si schimbe parerea in anumite circumstante.
Mai exact, aici ne referim la situatiile in care autistul sau persoanele din anturajul sau sunt blocate sau incurcate de ideile si opiniile persoanei in cauza. Acelasi lucru il putem face si atunci cand ideile autistului sunt ireale. Adevarul nu exista, realitatea exista. Fiecare poate avea propria parere asupra modului in care se simte cel mai confortabil cand conduce, dar daca intr-adevar o luati brusc la stanga, fara sa va asigurati, va veti lovi rapid de realitate, materializata intr-o masina de care va puteti ciocni. In situatiile in care autistul sau anturajul sau se fixeaza pe anumite opinii, in situatiile in care anumite idei impiedica sau ameninta gandirea unei persoane, ca si in cazul in care opiniile unei persoane sunt contrare realitatii, trebuie sa se permita intrarea in actiune corectiva.
Peter Vermeulen
