"Să fii un copil cu autism dar să te descurci bine în lumea ta înseamnă să ai în preajma ta oameni care să te înveţe cum se mânuieşte absolut fiecare lucru, că „lapte” e şi acela din sticlă şi cel din cană şi că are acelaşi gust, că nu păţeşti nimic rău dacă îl bei, că toate creioanele sunt creioane… nu numai acelea roşii şi scurte sau cele care au gumă de şters sau cele cu o inscriptie aurie, că
„ce mâncare preferi?” sau „care e mâncarea ta preferată?” pot avea acelaşi răspuns, că drumul către grădiniţă poate fi uneori diferit.
Să fii părintele unui copil cu autism înseamnă să fii alături de el la tot pasul, pentru tot restul vieţii lui poate, să îl înveţi lucruri pe care ceilalţi le învaţă de la sine."
Cristina Chelaru
1. Asigurati-va ca elevul utilizeaza un sistem eficient de comunicare receptiva si expresiva.
2. Organizati un program cat mai structurat. Faceti mediul cat se poate de predictibil, utilizand, de exemplu, orare vizuale in care sa prezentati programul zilei si sau al sedintei de lucru.
3. Utilizati indicii vizuale, ori de cate ori este posibil. Multe persoane cu autism invata mai bine atunci cand informatia este prezentata vizual.
4. Pregatiti copilul inainte de a introduce o schimbare in program sau in mediu.
5. Organizati sala de clasa in arii specifice (ex. zona pentru lectura, zona pentru joc / timp liber). Daca urmeaza sa utilizati o zona a clasei intr-un alt scop decat cel obisnuit, pregatiti copilul pentru aceasta schimbare.
6. Unii copii cu autism sunt hipersensibili la anumiti stimuli (sunete, lumina, atingere, gusturi, mirosuri). Altii sunt hiposensibili. Tineti cont de aceste caracteristici ale copilului in organizarea mediului si a activitatilor.
7. Invatati copilul abilitati de interactiune sociala. (de ex: sa-si astepte randul, sa se alature unui grup, sa paraseasca grupul).
8. Predati-i abilitatile in mediul natural in care copilul trebuie sa utilizeze aceste abilitati. Multi copii cu autism au dificultati de a generaliza cele invatate. De aceea, daca il invatati, de ex, sa-si prepare un sendvis in sala de clasa, s-ar putea sa aiba dificultati in a utiliza aceasta abilitate in bucatarie.
9. Unele persoane cu autism sunt perfectioniste. Oferiti-le sarcini in care sa poata obtine succese, astfel incat sa minimizati frustrarile. De asemenea, invatati elevii ca nu toate activitatile trebuie realizate perfect.
10. Amintiti-va ca fiecare persoana este unica. Desi majoritatea persoanele cu autism manifesta dificultati de comunicare, deficite in dezvoltarea abilitatilor sociale si comportamente repetitive, e important sa ne amintim ca gradul de afectare si maniera de a se manifesta sunt diferite la fiecare copil.
Interventia timpurie in autism normalizeaza activitatea cerebrala la copiii de 18 luni
Studiul a fost publicat online pe 26 octombrie 2012 in Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry; este un studiu clinic controlat, intitulat “Interventia comportamentala timpurie este asociata cu normalizarea activitatii cerebrale a copiilor mici cu autism”. Cercetatorii au aflat ca acei copii cu autism care au beneficiat de interventia propusa de ei au o activare cerebrala mai intensa atunci cand privesc fețele oamenilor, comparativ cu privitul obiectelor. Acesta este un raspuns obisnuit pentru copiii care nu au autism. La copiii cu autism inclusi in studiu care nu au beneficiat de interventia propusa, nu s-a observat acest lucru.
Articolul complet aici.
E mult mai usor sa cladesti un copil decat sa repari un adult. Alegeti cuvintele cu intelepciune!
Unul din copiii cu care lucrez a descoperit azi ca si el poate pune intrebari, nu e asta dreptul meu exclusiv. Si a inceput sa ma cam imite.
El: - Ce este dulapul?
Eu: - Un obiect de mobilier.
El: Bravo!
Si, fara sa tina cont ca i-am raspuns fara prompt, m-a mai intrebat o data, sa se asigure c-am masterat:
- Ce este dulapul?
Si tot asa am tinut-o in raspusuri
masterate:))
La un moment dat, a uitat sa ma laude si i-am atras atentia:
- Dar nu mi-ai mai spus bravo...
La care el:
-Cati ani ai tu?
"In zbor barba nu creste" e o carte scrisa de fratele unei fetite cu autism, sever afectata. M-a uimit capacitatea extraordinara pentru varsta de 13 ani, cat are Horia, de a recadra pozitiv o situatie extrem de dificila si provocatoare.
Wow! Foarte frumos! Uimitor! Excelent! Grozav! Bine lucrat!
Stiam eu ca vei reusi! Sunt mandru de tine! Ai facut o treaba buna! Esti frumusel! Esti un campion! Esti un copil istet!
Ma faci fericit(a). Esti important. Fantastic! Ce dragut! Esti dragalas! Super! Bravo tie! Nimic nu te poate opri acum! Esti fantastic! Minunat! Ai rezolvat misterul! Bingo! Esti responsabil. Ce descoperire! Esti incantator! Esti amuzant! Esti un copil mare! Ce performanta uimitoare!
Te-ai straduit! Ai rezolvat! Ce frumos stii sa asculti! Esti o comoara! Insemni mult pentru mine! Esti un prieten bun! Corect! Te imbratisez! Cat esti de creativ! Ai invatat bine! Esti incredibil! Imi place de tine! Te respect! Esti senzational! Esti unic! Esti grijuliu! Imi inseninezi ziua! Esti cel mai bun! Te iubesc! Ce frumos stii sa imparti! Insemni totul pentru mine! Esti important! M-ai facut sa rad! Am incredere in tine!
Pont: daca nu sunteti obisnuit cu astfel de atitudini entuziaste fata de copilul dumneavoastra, la inceput s-ar putea sa va simtiti putin stanjeniti si artificiali utilizand astfel de remarci. Dar merita efortul de a invata sa utilizati macar o parte din aceste expresii. Stima de sine a copilului si a viitorului adult se formeaza in primii ani de viata iar ea constituie temelia pe care se cladesc apoi acceptarea de sine, atitudinea fata de ceilalti si succesul .
Cu o atitudine potrivita fata de copil, o stima de sine pozitiva se educa foarte usor in primii ani de viata, in timp ce o slaba stima de sine se "repara" extrem de dificil mai tarziu si niciodata in totalitate.
sursa foto:
1. Observa numai comportamentele neadecvate ale copilului si ignora comportamentele „bune”
2. Se cearta in fata copiilor
3. Transmit mesaje emotionale gresite, care ii invalideaza pe copii
4. Pedepsesc copilul in momente de furie sau de criza
5. Nu isi manifesta afectiunea
6. Au asteptari nerealiste de la copil
7. Nu sunt disponibili pentru copiii lor
8. Sunt hiper-protectivi cu copiii lor
9. Apeleaza la bataie pentru corectarea imediata a comportamentului copilului
10. Nu apeleaza la ajutor profesionist atunci cand au nelamuriri sau nu stiu cum sa procedeze
Articolul complet aici .
Puteti citi articolul aici:
http://www.despresuflet.ro/forum/autism-f55/shadow-notiuni-introductive-t2247.html#.UBekR9OwliM.facebook
Dintre problemele de dezvoltare pe care le are un copil, vorbirea si intelegerea limbajului sunt printre cele mai usor de observat de catre parinti si, totodata, printre cele mai deranjante. Mai jos sunt enumerate cele mai importante achizitii legate de limbaj pe care trebuie sa le aiba un copil pana la varsta scolara.
Principala modalitate prin care un copil mic invata este jocul – o activitate placuta, motivanta in sine, care se asociaza cu bucurie.
Un copil cu intarziere in dezvoltarea limbajului are nevoie de multe repetitii pentru a-si dezvolta limbajul verbal si, inca o data, are nevoie sa-si dea seama ca vorbitul este mijlocul principal prin care el poate obtine ce-si doreste.
In continuare, vom oferi cateva sugestii despre cum sa stimulati vorbirea copilului in timpul jocului.
Intre unu si 2 ani, copiii isi dezvolta in mod obisnuit ritmul si sunetele vorbirii. De aceea, este foarte important sa-l stimulati sa emita sunete cat mai diverse in orice situatie, chiar daca ele nu au un inteles anume.
Puteti face acest lucru imitand ceea ce spune copilul cu intonatii diferite, sub forma de joc („ba-ba-bam”, „ma-ma-muuu” sau „mama vino, vino, vino” – pe un anumit ritm). Astfel, copilul invata sa faca diferente intre sunetele pe care le aude in jur si, drept urmare, sa le articuleze mai bine. Profitati de orice situatie sau jucarie de care este interesat copilul pentru a-l atrage sa emita sunete.
Repetati de multe ori pe zi jocurile daca aveti un copil care nu vocalizeaza. Sau, jucati-va in fata oglinzii si puneti-i manuta pe fata dumneavoastra pentru ca el sa simta vibratiile buzelor, ale obrajilor, ale gatului atunci cand vorbim. Puneti-i apoi manuta pe fata lui si faceti aceleasi sunete – probabil copilul va vrea sa vada daca si la el se simte la fel si va avea tendinta sa incerce. Incercati sa faceti din asemenea activitati un moment placut pentru copil pentru ca lui sa-i fie drag sa spuna ceva.
Daca nu-i place niciun obiect in mod deosebit, folositi-va de jocuri fizice (gadilaturi, sarituri, rostogoliri etc.) si asociati un joc cu un cuvant anume (spuneti „hopa” de fiecare data cand il aruncati in sus). Asteptati sa faca un gest sau sa verbalizeze ceva inainte sa faceti din nou „hopa” (asa, copilul va invata ca pentru a se mai juca, trebuie sa ceara, sa comunice ca vrea jocul).
Este esential ca limbajul sa fie un mijloc util pentru copii de a spune ce-si doresc sau ce le trebuie, adica sa fie functional. Atunci cand el arata ca vrea sa fie luat in brate, puneti-l sa spuna ceva inainte de a-l ridica (poate sa fie un simplu „aaaa” sau „sus”), in ciuda faptului ca ati inteles din gesturi ce-si doreste. Asociati toate cererile, toate gesturile sau expresiile faciale cu anumite sunete/ cuvinte.
Incepand cu 2 ani, ar trebui sa combine doua cuvinte in joc, pentru a exprima ceva cu sens („pusa papa”, „mama nani”). Faceti diferite actiuni cu jucariile preferate ale copilului si puneti-l sa imite ce spuneti („cubul cadeee!”). Dati-i lui obiectele si ajutati-l sa faca la fel, incurajandu-l sa si spuna. Nu conteaza ca nu pronunta corect cuvintele.
In aceasta etapa este mai important sa-si extinda vocabularul activ (cuvintele pe care le foloseste contextual), decat sa articuleze corect cuvinte. Cantati-i de fiecare data cand aveti ocazia si faceti rime despre jucarii. La aceasta varsta sunt indragite si cantecelele insotite de gesturi (cum ar fi „Ala-bala portocala” sau „Pic, pic, pic”).
Intre 3 si 4 ani, copiii folosesc limbajul pentru a negocia cu cei de-o seama si cu adultii. De asemenea, este perioada in care ei pun foarte multe intrebari despre tot ce vad in jur. Tocmai de aceea, este esential sa-l duceti pe copil in locuri cat mai diverse si sa-i aratati cum se desfasoara activitatile de zi cu zi (cum face mama mancare, cum spala rufe, cum se joaca fotbal, cum functioneaza escavatorul etc.). Incurajati-l sa spuna cate ceva despre ceea ce vede.
Daca pune intrebari, fiti rabdatori si raspundeti-i facand comparatii cu desenele/povestile pe care le urmareste. Daca copilul nu manifesta interes pentru locuri sau activitati noi, expuneti-l oricum si vorbiti-i ca si oricarui alt copil. Mai mult, repetati in joc ceea ce el vede zilnic. Jucati-va cu el de-a bucataria, de-a maturatul, de-a doctorul, de-a gradinita, de-a magazinul etc. si faceti asa incat aceste activitati sa para distractive.
Puneti-i cat mai multe intrebari deschise ( intrebari prin care nu se raspunde cu „da/nu”) pentru ca el sa gaseasca singur un raspuns potrivit („Ce animal ti-a placut la zoo?” in loc de „Ti-a placut tigrul?”), chiar daca dumneavostra stiti deja ce va raspunde.
Un joc amuzant prin care copilul poate fi stimulat sa formuleze cereri este jocul „de-a regina/regele” in care copilul trebuie sa dea comenzi slujitorilor, regula de baza fiind ca n-are voie sa dea aceeasi comanda de 2 ori: asezati regina/regele pe un scaun inalt si puneti mai multe obiecte/jucarii preferate in camera; slujitorul intra in camera, face plecaciune si asculta porunca. In acest fel, copilul exerseaza cererile si isi imbogateste vocabularul activ. In functie de nivelul la care se afla, il puneti sa porunceasca printr-un singur cuvant („pufuleti”) , prin doua cuvinte („Adu-mi pufuleti”) sau prin propozitii/fraze mai complexe („Adu-mi, te rog, evantaiul si fa-mi vant! ”, „Vreau marul verde, nu pe cel rosu!”).
Dupa varsta de 4 ani, copiii continua sa elaboreze scenariile de joc, sa inventeze activitati sau reguli de joc fara sa fie nevoie de idei din partea adultului. Un mijloc bun de a-l ajuta pe copil sa inventeze il constituie activitatile de tip „Completeaza mai departe...”. Daca ii plac povestile, ii puteti cere sa ghiceasca sfarsitul povestii sau, daca nu este multumit de final, sa-i dea el altul. Intrebati-l despre personajele preferate si rugati-l sa le interpreteze altfel. In functie de nivelul lui de dezvoltare, il veti ajuta sa gaseasca noi actiuni pe care le poate face personajul ales.
Desi nu am discutat aici despre jocurile de grup, ele motiveaza mult copiii sa comunice. Intr-un joc de grup, puneti copilul sa repete regulile jocului si sa-i sanctioneze pe cei care nu le respecta („Tu trebuie sa stai o tura!”). Jocurile de grup se pot desfasura static, intr-un cerc (de exemplu, „Nu te supara frate!”, „Piticot”) sau dinamic, copiii trebuind sa faca diferite miscari (de pilda, „Salata de fructe”).
Daca sunt sectiuni ale articolului care v-au fost utile, daca doriti sa detaliem anumite recomandari sau daca nu stiti ce jocuri sa alegeti pentru copii, va rugam sa ne scrieti!
Bibliografie
Macintyre, C. (2010). Play for Children with Special Needs. Taylor & Francis Group, London.
The National Institute for Play:http://www.nifplay.org/states_play.html
Psiholog Claudia Draganescu, Asociatia Covorasul Fermecat
Succesul terapiei logopedice depinde esential de implicarea parintilor.
Rolul parintelui in terapia logopedica incepe inca dinainte ca micutul sa ajunga intr-un
cabinet logopedic deoarece parintele trebuie sa isi pregateasca copilul pentru ceea ce
urmeaza sa se intample. El va trebui sa ii explice ca va cunoaste pe cineva care ii va arata
niste trucuri si impreuna vor forma o echipa iar in final el va putea sa exprime tot ce doreste
si va fi inteles de ceilalti. Copii care stiu pentru ce vin la logoped sunt mai interesati de ceea
ce se intampla, mai ales daca, cu ajutorul imaginatiei si rabdarii, mama sau tata le creeaza
un interes pentru terapia logopedica. Pe aceasta baza logopedul ca crea o relatie si il va
motiva pe copil in vederea depasirii dificultatilor avute.
Ulterior, repetarea exercitiilor puse la dispozitie de logoped este importanta. Ideal este ca
parintele care sta cu copilul sa repete cuvintele si exercitiile recomandate in fiecare zi chiar si
10 minute. Foarte importanta in acest caz este atitudinea parintelui. Ea trebuie sa fie calma,
naturala, plina de intelegere si in acelasi timp ferma. In unele cazuri parintele considera
dificultatile copilului un mare esec personal, dezvolta o serie de frustrari profunde pe care
inconstient le transfera copilului care ulterior refuza sa vorbeasca, se retrage in sine, nu mai
are incredere in el. Intotdeauna logopedul va urmarii pe langa tehnicile de corectare a
vorbirii si dezvoltarea unei atitudini pozitive la copil in ceea ce priveste vorbirea.
parintele care sta cu copilul sa repete cuvintele si exercitiile recomandate in fiecare zi chiar si
10 minute. Foarte importanta in acest caz este atitudinea parintelui. Ea trebuie sa fie calma,
naturala, plina de intelegere si in acelasi timp ferma. In unele cazuri parintele considera
dificultatile copilului un mare esec personal, dezvolta o serie de frustrari profunde pe care
inconstient le transfera copilului care ulterior refuza sa vorbeasca, se retrage in sine, nu mai
are incredere in el. Intotdeauna logopedul va urmarii pe langa tehnicile de corectare a
vorbirii si dezvoltarea unei atitudini pozitive la copil in ceea ce priveste vorbirea.
La final, cand terapia logopedica si-a atins scopul specialistul si parintele con-lucreaza pentru
a incheia activitatea si a mentine acelasi interes pentru vorbirea corecta la copil. Daca se se
intampla, ca dupa incheierea relatiilor copilului cu logopedul, acesta sa faca mici greseli
parintele cu intelegere si rabdare ii va aminti de ceea ce a invatat.
a incheia activitatea si a mentine acelasi interes pentru vorbirea corecta la copil. Daca se se
intampla, ca dupa incheierea relatiilor copilului cu logopedul, acesta sa faca mici greseli
parintele cu intelegere si rabdare ii va aminti de ceea ce a invatat.
Dragi parinti nu uitati ca voi sunteti principalii terapeuti, eroi si mentori ai copiilor
dumneavoastra! Noi, specialistii, suntem ajutoare in situatii de necesitate.
dumneavoastra! Noi, specialistii, suntem ajutoare in situatii de necesitate.
Logoped Georgiana Oprea, Asociatia “Covorasul Fermecat”
"Cu cat trece mai mult timp fara ca un copil cu autism sa fie ajutat, cu atat e mai greu de ajuns la el"
M-a emotionat foarte tare o mamica povestind ca fetita ei i-a pus aceasta intrebare. M-a emotionat felul in care mamica descrie pasii mici prin care a ajuns aici. Sunt lucruri pe care unii dintre noi le primim, fara sa facem ceva special pentru asta. Si poate nu de fiecare data ne dam seama cat sunt de valoroase. Aceleasi lucruri pentru care altii muncesc si contruiesc zilnic, caramida cu caramida.
"Pentru mine e aproape incredibil uneori sa o aud spunand unele chestii... Cred ca de aceea percep anumite lucruri la o intensitate de o suta de ori mai puternica decat ar face-o altcineva. De ex, acum are un fel de enciclopedie cu pasari in mana si incearca dansa sa spuna o poveste dupa imagini. Simplul fapt ca ea foloseste cuvantul " apoi", de ex, in povestirea ei, pentru mine valoreaza cat un eseu literar.:D Pentru ca stiu cum cuantificam, acum 2 ani, numarul de cuvinte acumulate, si cum achizitiona un cuvant la 2-3 luni... Sau cum o puneam sa spuna la fiecare 15 minute : "Te iubesc, mami!", ca sa-i intre bine asta in cap, nesperand ca o va spune vreodata spontan si constienta. Ca au fost vremuri cand daca o intrebam daca iubeste cainele de pe strada sau orice persoana vazuta pentru prima data, reactia ei era aceeasi ca si atunci cand spunea ca ma iubeste pe mine..."
Probabil ati aflat ca ultima versiune a DSM isi propune sa reuneasca sindromul Asperger, tulburarea pervaziva de dezvoltare fara alta specificatie si alte tulburari din spectrul autist intr-o singura categorie de diagnostic: Tulburari din spectrul autist.
Parintii persoanelor cu autism sever afectate au criticat aceasta miscare, spunand ca ii va face aproape invizibili pe autistii sever afectati, care au deficienta mintala asociata.
Acum 30 de ani, cea mai mare parte a copiilor diagnosticati cu autism aveau si deficienta mintala. Astazi, majoritatea copiilor diagnosticati cu autism nu are deficienta mintala. Asta nu pentru ca numarul copiilor cu deficienta mintala a scazut, ci pentru ca diagnosticul de autism se aplica unei categorii mai mari de populatie.
Ca sa intelegem acest lucru, trebuie doar sa analizam cum sunt interpretate definitiile si criteriile de diagnostic. De exemplu, in urma cu cativa ani "dificultati substantiale de comunicare" era inteles ca "incapabil sa poarte o conversatie" Astazi, poate fi inteles doar ca "are dificultati in a interpreta limbajul corpului si mesajele non-verbale" Or, o persoana care nu poate sustine o conversatie normala se prezinta total diferit de o persoana care are un nivel verbal bun, dar nu intelege indicii sociali si expresiile faciale.
Totusi, aceasta este realitatea spectrului autist, asa cum este el inteles astazi.
Deoarece autistii inalt functionali, care pot vorbi despre ei insisi sunt mult mai vizibili si mai mediatizati, acest lucru a modificat perceptia publica despre autism, multi asimiland tulburarea cu ideea de "geniu", "excentric", ceea ce este fals.
In acelasi timp, numarul persoaneloc cu autism sever afectate, cu deficienta mintala asociata ramane constant. Aceste persoane nu pot vorbi despre ele insele, sunt departe de ochii publicului, aproape invizibili.
Cand cei care vorbesc despre autism pun accentul pe drepturi si legi, nevoia de terapii, tratament si servicii ramane in planul doi.
Drepturile si egalitatea sunt idealuri marete, dar nu remediaza dizabilitatea. Persoanele cu autism nu sunt persoane egale luptand pentru drepturi egale. Sunt persoane dezavantajate luptand pentru remedierea deficientei lor si pentru oportunitatea de a fi tratate onest de societate.
Caracteristicile creierului autist pot fi, intradevar o componenta a geniului creativ, dar cel mai adesea contribuie la o dizabilitate semnificativa.
Trebuie sa echilibram propria dorinta de a "gandi pozitiv despre potentialul persoanelor cu autism" cu nevoia de a informa publicul despre realitatea curenta si nevoia acuta de servicii.
Spectrul autist include un numar mare de persoane care nu are nicio sansa de a fi angajate. Asta este o tragedie. Si nu pentru ca sunt discriminate, ci pentru ca prezinta o dizabilitate. Din cauze pe care nu le intelegem si care are manifestari pe care nu stim cum sa le rezolvam.
Articolul original aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
